Filmele cu copii din familii divorţate sau cu un narator-copil au o tandreţe aparte. În filmul „If Only“, povestea este spusă de Alma, o fetiţă de 8 ani, care visează ca părinţii ei să se împace, deşi nu are amintiri prea multe cu tatăl, deşi mama s-a recăsătorit şi este deja însărcinată.
Alma şi cei doi fraţi mai mari, Jean şi Seb, pleacă din Paris în Roma, pentru a sta o perioadă cu Carlo, tatăl lor. Carlo este prins însă pe picior greşit – nu are bani să îi ducă în promisa vacanţă la ski, aşa că improvizează o vacanţă la casa de pe plajă. Carlo trece şi printr-o criză de inspiraţie – ca scenarist de film, scrie şi rescrie un text căruia nu reuşeşte să-i dea de cap. Iar libertina Benedetta, noua lui iubită, este cireaşa de pe tort în tot acest contex al provocărilor.
Din decorul sobru al casei din Paris – acolo unde locuiau până la sosirea în Roma – copiii ajung în casa cu deschidere la mare, de pe malul Tirenianei. Sobrietatea este înlocuită cu libertatea. Roma, scrie Thomas Bernhard în „Extincţie“, este oraşul universal. Se vorbeşte în franceză, italiană şi engleză. Se mănâncă ce se apucă, se dansează, se evadează în locuri secrete. Se visează mult şi se creează la fel de mult. Se fumează, se bea, se face dragoste. Exact opusul vieţii din Paris, aşa cum este redată în film – o mamă prea serioasă, un tată vitreg prea rigid, ferestre închise, orar strict de rugăciuni.
Paris şi Roma sunt două oraşe-simbol în geografia lumii, însă în filmul Ginevrei Elkann, decorul nu are rolul de a distrage atenţia, ci de a redirecţiona spre reala problematică a filmului. Colosseumul, de exemplu, este filmat din fugă şi doar o parte mai puţin văzută a lui, oamenii, însă, sunt surprinşi în toată complexitatea trăirilor lor.
Alma, Jean şi Seb trăiesc vârste fragile – copilărie, preadolescenţă, adolescenţă – vârste care ascund rebeliuni, tensiuni, dar şi multă visare. În ciuda imposibilităţii unei împăcări şi oricât ar încerca Seb să o aducă pe Alma cu picioarele pe pământ, ea continuă să-şi imagineze scenarii cu părinţii reconciliaţi. Naivitatea ei este seducătoare, dă filmului o notă melancolică, nostalgică.
Fericirea inundă filmul atunci când sunt toţi cinci împreună – astfel de cadre sunt rare, de unde şi preţiozitatea sentimentului. Este ca o dimineaţă de duminică, exact ca în romanul lui José Luíz Peixoto, „Cimitirul de piane“, unde se regăseşte acelaşi dor după tabloul complet de familie. Ca o dimineaţă de duminică, când singurul lucru care trece prin linişte este lumina.
Filmul „If Only“/ „Magari“ se poate vedea pe MUBI. Este regizat de Ginevra Elkann, iar din distribuţie fac parte Riccardo Scamarcio (Carlo), Alba Rohrwacher (Benedetta), Milo Roussel (Sebastiano), Ettore Giustiniani (Jean), Oro De Commarque (Alma).