„Predica asta este doar o parabolă despre cât ne-am îndepărtat de Dumnezeu“, spune preotul paroh din comunitatea unde ajunge Daniel, protagonistul din filmul „Corpus Christi“. Parafrazându-i spusele, filmul la rândul lui este o parabolă despre cât ne-am îndepărtat de Dumnezeu. De fapt, de credință.
Și cum doar prin contrast, sau printr-un paradox, poți atrage atenția asupra unei idei – în cazul acestui film, îndepărtarea de credință -, personajul central din Corpus Christi, un tânăr de 20 de ani, are tot ce nu ar trebui să aibă un mijlocitor între om și divinitate. Firea violentă l-a adus, de altfel, la Centrul de corecție, însă violența nu este singurul lui păcat. Cu toate astea, Daniel își dorește să dea la seminar, pentru că vrea să devină preot. Dar cazierul nu îi permite. Poți face fapte bune în multe alte feluri, îl consolează părintele Thomasz.
Centrul de corecție este locul unde rulează și primele cadre din film – atmosfera tensionată și brutalitatea de aici amintesc de The Tribe și lumea promiscuă a liceenilor care locuiesc într-un cămin. Vedem un Daniel cu sânge rece, ca o pasăre de pradă, cu o figură cadaverică, acționând primitiv, în ton cu colegii – este rolul însușit ca să supraviețuiască în centru sau este pur și simplu latura lui întunecată.
Daniel are norocul să fie eliberat condiționat și trimis în nordul țării, să lucreze la o Fabrică de cherestea. Printr-o împrejurare favorabilă, „sclipire“ de moment ori doar curaj, se dă drept preot, ajungând să-l înlocuiască pe preotul paroh oficial. Este adoptat rapid de comunitate, metodele lui neortodoxe de a atrage oamenii au succes, iar liturghiile se rezumă la întrebări simple despre existență, Dumnezeu, greșeli, bine și rău, iertare, ură, dragoste. Scopul este de a-i reapropia pe oameni de credință, de sensul ei profund.
Știi la ce ne pricepem cel mai bine?
Să-i abandonăm pe oameni.
Să-i arătăm cu degetul.
Să ierți nu înseamnă să uiți.
Nu înseamnă să te prefaci că nu s-a întâmplat nimic.
Să ierți înseamnă să iubești.
Să iubești pe cineva, deși a greșit.
Orice greșeală ar fi făcut.
(replici din Corpus Christi)
În toată această peregrinare spirituală, Daniel trăiește cu teama de a nu fi descoperit. Este conștient de gravitatea escrocheriei, de răul făcut din punct de vedere moral. Actorul Bartosz Bielenia dă personajului o intensitate convingătoare, îl umanizează și îl transformă în fiară când e nevoie, îl face când imprevizibil, când dominator, când tandru, când animalic. Îi dă forță și slăbiciune – cele două stări care conviețuiesc în natura umană.
Așa că filmul Corpus Christi nu este neapărat un film despre transformarea unui om, este mai curând despre jocul de echilibristică în care este aruncată neîncetat natura umană, despre lupta dintre dorința de a te schimba și ispita de a rămâne la fel, despre acel conflict interior cu latura întunecată din fiecare.