Într-un anumit punct apare nevoia de a apela la servicii de stomatologie copii Bucuresti, nu ca reacție la o urgență, ci ca mod de a observa din timp schimbările mici care anunță că rutina zilnică trebuie ajustată. De multe ori, primele semnale nu sunt dramatice. Sunt detalii aparent banale, dar foarte ușor de ratat dacă te bazezi doar pe ideea că „îl spălăm pe dinți, deci este bine”.

Când periajul există, dar nu mai este suficient

Unul dintre cele mai frecvente semne este periajul făcut mecanic. Copilul stă la chiuvetă, bifează gestul, dar timpul este prea scurt, mișcările sunt grăbite, iar zonele din spate rămân slab curățate. Părinții observă uneori că periuța abia atinge măselele sau că partea interioară a dinților este aproape ignorată. Nu este neapărat lipsă de bunăvoință, ci pur și simplu limita firească a vârstei.

Mai există un indiciu simplu: pasta și periuța se schimbă des, dar aspectul dinților nu pare mai curat. Dacă vezi frecvent depuneri la baza dinților, margini gălbui sau suprafețe care par mate deși copilul se spală regulat, problema nu este doar produsul folosit, ci felul în care este aplicată rutina. Uneori, soluția nu este o altă pastă, ci mai multă supraveghere, o tehnică mai bună și o implicare reală a adultului încă o perioadă.

Detaliile din timpul meselor spun mai mult decât pare

Și masa oferă indicii utile. Un copil care evită constant anumite texturi, mută mâncarea pe o singură parte sau mestecă neobișnuit de încet îți transmite ceva, chiar dacă nu spune direct că are disconfort. La fel, dacă observi că preferă doar alimente moi, rupe bucățile foarte mici sau lasă în farfurie exact ce cere mușcare mai fermă, merită să fii atent.

Uneori nu este o problemă dentară propriu-zisă, ci un obicei format în timp. Alteori poate fi vorba despre o zonă sensibilă, despre o măsea pe care o evită sau despre o mușcătură care nu îl lasă să folosească ambele părți la fel de ușor. Tocmai de aceea, mesele nu sunt importante doar nutrițional, ci și ca observație practică. Părinții care se uită atent la aceste detalii surprind adesea mai repede că ceva nu funcționează cum ar trebui.

Când autonomia copilului depășește controlul real

Există și momentul acela în care copilul vrea să facă totul singur, iar părintele, firesc, încearcă să îi încurajeze independența. Este un pas bun, dar devine riscant dacă autonomia vine înaintea dexterității reale. În jurul chiuvetei, acest lucru se vede repede: periajul durează puțin, apa curge mai mult decât periuța, iar la final totul pare făcut, fără să fie cu adevărat eficient.

Mulți părinți renunță prea devreme la verificarea de seară tocmai pentru că cel mic pare descurcăreț. În realitate, chiar și copiii care cunosc pașii au nevoie de corecturi și ghidaj. Nu pentru că nu pot învăța, ci pentru că igiena orală bună înseamnă precizie, nu doar intenție. Când lași complet controlul prea devreme, rutina rămâne prezentă în formă, dar se golește de eficiență.

Schimbările mici merită observate înainte să devină probleme

Nu trebuie să aștepți durerea, o urgență sau un semn evident ca să reevaluezi rutina dentară a copilului. Uneori, cele mai importante ajustări pornesc de la lucruri foarte simple: periajul durează prea puțin, gustările sunt prea dese, copilul nu mai acceptă ajutor la curățare sau mestecă diferit de câteva săptămâni. Aceste lucruri nu cer panică, dar cer atenție.

În fond, prevenția reală nu stă doar în recomandări generale, ci în capacitatea de a observa ce se schimbă în viața de zi cu zi a copilului tău. Iar când vrei repere clare, explicații adaptate vârstei și o abordare calmă, orientată spre nevoile reale ale celor mici, informațiile și serviciile disponibile pe Dentistcopii.com.ro se potrivesc firesc cu genul acesta de îngrijire atentă și bine așezată.

Adevărul este că degenerescența maculară este o afecțiune cronică, dar gestionabilă. Cu tratament corect, monitorizare și ajustări în stilul de viață, majoritatea pacienților reușesc să își păstreze independența și o vedere funcțională pentru mulți ani.

Înțelegerea bolii – primul pas spre control

Degenerescența maculară afectează zona centrală a retinei, macula, responsabilă de claritatea imaginii și percepția detaliilor. Boala nu duce la orbire totală, deoarece vederea periferică rămâne, de obicei, intactă.

Scăderea vederii centrale poate fi lentă sau mai rapidă, în funcție de forma bolii – uscată (nonexudativă) sau umedă (exudativă). În ambele cazuri, depistarea timpurie și monitorizarea constantă sunt esențiale pentru a limita evoluția.

Așadar, chiar dacă boala nu poate fi vindecată, ea poate fi controlată, iar pacientul își poate păstra o bună calitate a vieții, dacă urmează recomandările medicale și își adaptează obiceiurile zilnice.

Colaborarea cu medicul oftalmolog

După stabilirea diagnosticului, este important să îți păstrezi o legătură constantă cu oftalmologul. Evaluările periodice, de obicei la 3–6 luni, includ examinarea fundului de ochi și tomografia în coerență optică (OCT). Aceste investigații arată dacă boala este stabilă sau dacă necesită ajustarea tratamentului.

În forma umedă, tratamentele cu injecții intravitreene anti-VEGF pot stabiliza vederea sau chiar o pot îmbunătăți. În forma uscată, accentul se pune pe suplimente nutritive, dietă echilibrată și monitorizare atentă.

Indiferent de formă, respectarea indicațiilor medicale și a controalelor programate este cea mai eficientă metodă de a menține vederea funcțională.

Adaptarea zilnică – o viziune nouă asupra vieții

Viața cu o boală cronică de vedere cere răbdare și reorganizare, dar nu renunțare. Cu mici schimbări, poți continua să citești, să lucrezi și să te bucuri de activitățile preferate.

Câteva recomandări practice:

Iluminarea puternică și corect orientată reduce oboseala vizuală și îți permite să observi detaliile mai ușor.

Textul mărit (pe telefon, calculator, cărți) și contrastul sporit sunt de mare ajutor la citit.

Ochelarii de vedere adaptați și ajutoarele optice – lupe, filtre galbene, sisteme electronice de mărire – pot îmbunătăți semnificativ confortul vizual.

Ochelarii cu filtre pentru lumină albastră și ochelarii de soare cu protecție UV protejează retina de luminile dăunătoare.

În unele cazuri, medicul poate recomanda consultul unui specialist în reabilitare vizuală, care te poate învăța să folosești mai eficient vederea periferică și să adaptezi mediul de acasă la nevoile tale.

Alimentația – combustibil pentru o retină sănătoasă

O dietă bogată în antioxidanți, acizi grași omega-3, luteină și zeaxantină are un rol dovedit în încetinirea progresiei bolii.

Include zilnic:

• legume verzi (spanac, kale, broccoli);
• fructe colorate (kiwi, portocale, mango);
• pește gras (somon, ton, macrou);
• nuci, semințe și ulei de măsline extravirgin.

• Evită fumatul, alimentele ultraprocesate și grăsimile saturate.
• Hidratarea corespunzătoare și menținerea unei greutăți optime susțin și ele sănătatea circulației oculare.

Mișcare, echilibru și controlul bolilor asociate

Exercițiul fizic ușor sau moderat – mers alert, înot, ciclism – stimulează circulația și protejează vasele de sânge de la nivelul ochilor.

Dacă ai hipertensiune, diabet sau colesterol crescut, urmează cu rigurozitate tratamentul prescris. Aceste afecțiuni agravează degenerescența maculară prin afectarea fluxului sangvin retinian.

Suportul emoțional contează

Schimbările vizuale pot produce anxietate, frustrare sau teamă. Este important să discuți deschis cu familia, medicul sau chiar cu un psiholog despre aceste trăiri.

Sprijinul emoțional reduce stresul, iar un pacient echilibrat și informat gestionează mai bine tratamentul și adaptarea la boală.

Mulți pacienți constată că, odată ce înțeleg boala și primesc sprijin, teama de „a-și pierde vederea” scade, iar încrederea în capacitatea proprie de adaptare crește.

Degenerescența maculară nu înseamnă sfârșitul vederii, ci începutul unei etape noi de îngrijire a propriei sănătăți vizuale. Cu tratament, controale regulate și un stil de viață echilibrat, vederea poate fi menținută funcțională pentru mult timp.

Clinica EURO-OPTICS, din Str. Dr. Panait Iatropol nr. 21, Sector 5, București, dispune de echipamente de ultimă generație și de o echipă de medici specializați în afecțiuni oculare.

Dacă ești din București și te confrunți cu simptome de vedere încețoșată sau distorsiuni vizuale, te așteptăm la un consult pentru evaluarea completă a vederii.

Asadar, daca esti printre cei care se orienteaza dupa ochelari de vedere copii si vrei sa ai siguranta ca ai facut alegerea potrivita pentru micutul sau micuta ta, este bine sa afli cateva detalii despre cum trebuie sa fie acestia, dupa ce criterii trebuie sa fie alesi. Nu mai spun de faptul ca orice oftalmolog pediatru responsabil ar trebui sa iti faca cel putin o recomandare in acest sens, in functie de diagnosticul obtinut.

Ce trebuie sa stii atunci cand alegi ochelarii de vedere pentru copilul tau?

Iata care sunt cateva detalii despre care trebuie sa stii neaparat inainte de a cumpara ochelarii de vedere ai copilului.

Cadrul – cand vine vorba despre varste fragede, metalul ar trebui sa fie exclus. Motivele sunt numeroase, insa faptul ca este mai greu si dur nu trebuie trecut cu vederea. Mai mult decat atat, unii copii pot avea si reactii alergice la acesta.

Rama  – poate ca plasticul ramane cea mai buna varianta cand vine vorba despre rama ochelarilor pentru copil. Nu este vorba neaparat de costuri mai accesibile, dar de confortul oferit puratorului. De altfel, cei mici cresc destul de repede, iar forma fetei se schimba constant. O inlocuire regulata poate fi necesara deci. Desigur, in tot acest tip specialistul trebuie sa se raporteze si la eficienta pe care lentilele o au.

Ideala este o rama care se pliaza eficient pe puntea nasului, iar bratele sa nu apese pe obrazi. Nu in cele din urma, acestea ar trebui sa stea confortabil pe urechi, fara a crea insa vreun disconfort.

Lentilele si configuratia cadrului – desigur ca specialistul este cel care are ultimul cuvant de spus, insa in principiu e de preferat o configuratie a cadrului ce permite montarea unor lentile suficient de mari. Trebuie avut in vedere ca cei mici privesc si in lateral, deci vederea trebuie sa fie libera. Nu se va exagera insa, mergand pe un set de lentile prea mari intrucat acestea ar putea sa denatureze imaginea de la periferie.

De obicei medicul oftalmolog specialist este cel care face recomandarea in ceea ce priveste ochelarii. Atat tipul potrivit de rame, cat si lentilele adecvate vor fi indicate de el. Este vorba despre sanatatea ochilor in curs de dezvoltare si nici un compromis nu trebuie facut in acest sens. Asigura-te deci ca investesti intr-o pereche potrivita de ochelari. O recomandare este site-ul kidoptik.ro, unde gasesti modele de calitate, special concepute pentru cei mici.

Această problemă de circulație, care implică dilatarea microcapilarelor ca urmare a unei inflamații cutanate, este mai des întâlnită la persoanele cu piele sensibilă, deschisă la culoare, subțire și/sau predispusă la înroșire, deoarece în cazul acestora epiderma este mult mai transparentă.

Cuperoza nu este considerată o boală propriu-zisă, ci mai degrabă o problemă estetică. Cu toate acestea, dacă pielea nu este îngrijită corespunzător, există riscul ca, odată cu înaintarea în vârstă – în jurul vârstei de 35-40 de ani – să evolueze în rozacee, o afecțiune mai serioasă.

Simptomele cuperozei

Cuperoza se manifestă prin roșeață facială persistentă, apariția bruscă a roșeții și vizibilitatea accentuată a vaselor de sânge. Pacienții vor remarca mici vinișoare roșii sau violacee în jurul nasului și pe o suprafață mare a obrajilor. Deși cauza exactă a cuperozei nu este cunoscută, din fericire, există tratamente și remedii care pot ajuta în gestionarea simptomelor.

Deși nu există un tratament care să vindece definitiv cuperoza, pacienților le sunt disponibile mai multe opțiuni terapeutice, precum:

• protecție adecvată împotriva razelor soarelui,
• terapii antiinflamatoare, cum ar fi corticosteroizii,
• anumite antibiotice, în funcție de severitatea și subtipul de rozacee.

De asemenea, tratamentele cu laser și lumina pulsată pot fi eficiente în ameliorarea simptomelor cuperozei.

Tipuri de cuperoză

Cuperoza de tip I, care reprezintă prima fază a rozaceei, se caracterizează prin dilatarea venelor din jurul nasului și pomeților, ceea ce duce la o înroșire accentuată, adesea confundată cu acneea. Aceasta apare, de regulă, după vârsta de 25 de ani.

Cuperoza dobândită este asociată cu factori externi, cum ar fi expunerea prelungită la soare fără protecție adecvată. De asemenea, acest tip de cuperoză poate fi declanșat de utilizarea prelungită a cremelor pe bază de cortizon – folosite pentru reducerea inflamației cutanate – sau de folosirea anumitor produse cosmetice agresive pentru piele.

Cum să-ți îngrijești pielea dacă ai fost diagnosticat cu cuperoză

Dacă te confrunți cu cuperoză și vrei să gestionezi simptomele acestei afecțiuni, este esențial să urmezi sfaturile medicului dermatolog. Deși cuperoza, sau rozaceea, nu poate fi vindecată complet, există câțiva pași pe care îi poți urma pentru a ține sub control simptomele.

Alege produse delicate pentru îngrijirea pielii

Primul pas este să te asiguri că folosești produse de curățare blânde, fără uleiuri, preferabil pe bază de apă. Optează pentru dermatocosmetice și creme hidratante care nu conțin uleiuri, disponibile în farmacii și magazine de specialitate. Medicul dermatolog îți va recomanda cele mai potrivite produse pentru nevoile tale specifice.

Evită produsele cosmetice cu potențial iritant

Conform sondajelor realizate de Societatea Națională a Rozaceei, mulți pacienți raportează că anumite ingrediente le declanșează iritații. Printre acestea se numără: alcoolul (66%), hamamelisul (30%), parfumul (30%), mentolul (21%), menta (14%) și uleiul de eucalipt (13%). Este important să eviți cosmeticele care conțin aceste substanțe, deoarece ele pot irita pielea și agrava simptomele cuperozei.

Alege un tratament medicamentos

De asemenea, medicul dermatolog va colabora cu tine pentru a crea un plan de tratament adecvat pentru cuperoză, care poate include creme cu antibiotic și medicamente antibiotice administrate oral.

Identifică alimentele și produsele care îți agravează cuperoza

Un alt aspect important este să ții un jurnal alimentar și de îngrijire a pielii, în care să notezi alimentele consumate și produsele cosmetice utilizate. Acest lucru te va ajuta să identifici eventualii factori declanșatori care îți agravează simptomele.

Tratament cu laser vascular

Tratamentul cu laser vascular este cea mai eficientă și sigură metodă de tratament pentru rozacee. Laserele vasculare tratează toate manifestările cuperozei: eritemul, leziunile papulo-pustuloase și telangiectaziile (vasele dilatate). Laserul vascular emite o energie cu lungimi de undă care vor fi absorbite selectiv de oxihemoglobină, pigment roșu din vasele de sânge, absorbție care este urmată de reducerea numărului și a diametrului vaselor tratate și a eritemului, fără a cauza injuria țesuturilor din jur.

Laserul vascular Fotona este tehnologia cu standardul cel mai ridicat în tratarea leziunilor vasculare și pigmentare, fără incidente sau efecte secundare. Oferă mai multă eficiență decât orice alt laser vascular, folosind 2 lungimi de undă laser de tipul Gold Standard, și anume laserul Nd:YAG (1064 nm) și cel Alexandrite (755 nm).). În rozacee ținta acestui tip de tratament este rețeaua de microvascularizație (a vinișoarelor), fără a ținti țesutul periferic și restul pielii, crescând eficacitatea tratamentului sau reducând timpul de recuperare a pacientului, cu un disconfort minim.

Odată distrus vasul de sânge, rezultatul are remanență în timp, ani de zile. Cu toate acestea, prin expunerea la factorii favorizanți, este posibilă apariția unor noi vase de sânge.

În funcție de severitate, sunt necesare 4 – 8 ședințe interval de 4 săptămâni. Este strict interzisă expunerea la soare înainte de tratament, pe parcursul ședințelor și la o lună post-tratament, pentru a evita hiperpigmentarea. Se recomandă folosirea cremelor cu SPF 50+ pe tot parcursul protocolului de tratament.

Pentru a afla mai multe despre tratamentele cu laserul Fotona AvalancheLase și pentru a vedea dacă acestea sunt potrivite pentru tine, poți consulta tarifele și face o programare pentru o consultație de dermatologie estetică pe doctorskin.ro. Acolo, un specialist te va ajuta să stabilești un plan personalizat de tratamente, adaptat nevoilor pielii tale.

În acest articol, vom explora ce este ambliopia, simptomele și cauzele acesteia, precum și metodele de tratament disponibile.

Ce este ambliopia și care sunt simptomele sale?

Ambliopia apare atunci când un ochi nu se dezvoltă corespunzător, ceea ce duce la o vedere deficitară. Această condiție începe de obicei în copilărie și, dacă nu este tratată, poate persista până la maturitate. Creierul favorizează ochiul sănătos, iar cel afectat devine din ce în ce mai slab. Este crucial ca ambliopia să fie detectată devreme, de către un medic oftalmolog, deoarece tratamentul este mai eficient în stadiile incipiente.

Ambliopia poate afecta un singur ochi, dar în cazuri rare, poate afecta ambii ochi. Simptomele includ:

• Vedere neclară la distanță
• Ochi care nu lucrează împreună
• Probleme de coordonare vizuală
• Tendința de a înclina capul
• Pierderea vederii periferice
• Rezultate anormale la testele de screening oftalmologic

Cauzele ambliopiei și metode de tratament

Ambliopia poate apărea atunci când există o diferență semnificativă de focalizare între cei doi ochi. Cauzele pot fi atât congenitale, cât și dobândite. Printre cele mai frecvente cauze se numără:

Erori de refracție

• Miopia: Probleme de vedere la distanță.
• Hipermetropie: Probleme de vedere la apropiere.
• Astigmatism: Cornee curbată.

Strabism (Ochi încrucișați)

Atunci când ochii nu se aliniază corect, creierul începe să se bazeze pe un singur ochi, ceea ce poate duce la ambliopie.

Probleme structurale

• Cataractă
• Pleoapă căzută
• Cicatrice pe cornee

Deși tratamentul este mai eficient la copii, adulții pot beneficia și ei de diverse intervenții pentru a-și îmbunătăți vederea. Metodele de tratament includ:

• Purtarea ocluzorului: Acoperirea ochiului sănătos pentru a stimula ochiul slab.
• Lentile corective: Utilizarea ochelarilor sau lentilelor de contact pentru a corecta erorile de refracție.
• Intervenții chirurgicale: În cazuri de strabism, cataractă sau ptoză, pentru a corecta problemele structurale.
• Terapie vizuală: Exerciții specifice pentru a îmbunătăți acuitatea vizuală și coordonarea ochilor.

Ce tipuri de ambliopie există?

Ambliopia, cunoscută și ca „boala ochiului leneș”, poate fi clasificată în funcție de severitatea acuității vizuale (AV) și de cauza sa. În funcție de nivelul AV, ambliopia poate fi ușoară, moderată sau severă. De asemenea, există mai multe tipuri de ambliopie, fiecare cu specificul său:

1. Ambliopia de refracție:
   • Cunoscută și sub denumirea de ambliopie anizometropică, acest tip apare atunci când există diferențe mari de miopie sau hipermetropie între cei doi ochi. Aceste diferențe determină o focalizare inegală a imaginii, ceea ce duce la adaptarea deficitară a creierului.
2. Ambliopia strabismică:
   • Aceasta este cauzată de o aliniere greșită a ochilor, cunoscută sub numele de strabism. Strabismul face ca ochii să nu se miște simultan și paralel, ceea ce forțează creierul să ignore imaginea de la unul dintre ochi, conducând la ambliopie.
3. Ambliopia de deprivare:
   • Este cea mai rară și severă formă de ambliopie, cauzată de o privare de vedere în copilăria timpurie, cum ar fi cataracta congenitală. Dacă ochiul este privat de semnale vizuale clare, dezvoltarea sa poate fi serios afectată, ducând la pierderea vederii dacă nu este tratată prompt.
4. Ambliopia mixtă:
   • Aceasta apare când sunt prezenți doi sau mai mulți factori cauzatori, cum ar fi strabismul și erorile de refracție. Ambliopia mixtă este, de obicei, mai severă și necesită tratamente complexe.

Ambliopia la copii – Metode de diagnostic și tratament

Ambliopia reprezintă o scădere a acuității vizuale și este o problemă de sănătate publică majoră, dezvoltându-se în principal în perioada copilăriei. Recunoașterea timpurie a factorilor de risc poate îmbunătăți semnificativ șansele de recuperare vizuală.

Diagnosticarea ambliopiei la copii

Deși poate fi dificil de observat, există câteva semne ale ambliopiei la copii:

• Copilul se lovește frecvent de obiecte pe o anumită parte.
• Favorizează o anumită parte a corpului.
• Ochii pot fi îndreptați în direcții diferite (strabism).
• Înclină frecvent capul într-o parte.
• Are dificultăți la urmărirea obiectelor în mișcare.
• Se împiedică sau cade frecvent.

Diagnosticul de ambliopie este confirmat prin evaluarea acuității vizuale și anamneză, ținând cont de observațiile părinților. Este recomandat ca cei mici să efectueze screening-uri de vedere înainte de vârsta de șase luni și să repete aceste evaluări la trei ani.

Tratamentul ambliopiei la copii

Tratamentul pentru ambliopie se concentrează pe determinarea creierului să folosească ochiul mai slab. Metodele includ:

1. Plasturi pentru ochi:
   • Copilul poartă un plasture peste ochiul bun pentru câteva ore pe zi, forțând astfel ochiul mai slab să lucreze mai mult și să se întărească. Acest tratament poate dura luni sau ani.
2. Ochelari:
   • Utilizați pentru corectarea miopiei, hipermetropiei sau strabismului, ochelarii pot ajuta la îmbunătățirea vederii ochiului mai slab.
3. Picături pentru ochi:
   • În cazurile ușoare, oftalmologul poate recomanda picături cu atropină pentru a încețoșa temporar vederea ochiului bun, forțând astfel ochiul mai slab să fie folosit.
4. Intervenții chirurgicale:
   • Deși ambliopia în sine nu poate fi tratată chirurgical, intervențiile pot remedia cauze subiacente, cum ar fi cataracta, și pot corecta strabismul.

Succesul tratamentului depinde de respectarea indicațiilor medicale și de supravegherea constantă a evoluției afecțiunii. Educația părinților în legătură cu ambliopia și consecințele ei este esențială pentru gestionarea corectă a acestei probleme oculare.

Ambliopia, deși o afecțiune complexă, poate fi tratată eficient dacă este diagnosticată și abordată la timp. Screening-ul regulat și tratamentele personalizate pot îmbunătăți semnificativ acuitatea vizuală la copii, iar educarea părinților joacă un rol crucial în monitorizarea și gestionarea acestei condiții. Regularitatea consultațiilor oftalmologice și respectarea recomandărilor medicale sunt cheile succesului în tratarea ambliopiei. Te așteptăm la clinica oftalmologică pediatrică KidOptik, împreună cu micuțul tău, pentru un diagnostic corect și personal experimentat.

Ceaiurile sunt cea mai simplă modalitate de a valorifica proprietățile medicinale ale plantelor. În general, acestea sunt preparate folosind pliculețe ambalate disponibile în diverse magazine. Însă pentru rețetele de ceaiuri care scad nivelul glicemiei prezentate mai jos, este necesar să folosești plantele ca atare, proaspete sau uscate. Acestea se găsesc în supermarketuri sau plafare.

Cum se prepară minunatele ceaiuri care scad nivelul glicemiei?

Prepararea acestor ceaiuri care scad nivelul glicemiei presupune un procedeu foarte simplu. Ai nevoie de:

Ingrediente

• 1 cană de apă purificată fierbinte
• 1 lingură de frunze, flori sau rădăcină a plantei uscate sau 2 linguri de plantă proaspătă

Ustensile

• Un ceainic sau o cratiță obișnuită
• O cană

Instrucțiuni

• Pune planta și apa fierbinte în ceainic.
• Lasă planta la infuzat timp de 7 minute.
• După încheierea acestui interval, toarnă lichidul în cană.

Există și o etapă opțională și anume îndulcirea ceaiului cu miere de albine după gust. Însă, întrucât în acest articol vorbim despre ceaiuri care scad nivelul glicemiei, vom omite acest pas. În rest, rețeta de mai sus este valabilă pentru orice tip de ceai.

De ce este necesar să îți reduci nivelul glicemiei?

Excesul de glucoză în sânge este dăunător pentru sănătate. Este adevărat că avem nevoie de energie pentru a ne îndeplini sarcinile zilnice. Însă depășirea limitelor normale ne poate predispune la prediabet. Dacă nu este ținut sub control, acesta din urmă poate duce la dezvoltarea diabetului.

Trebuie menționat faptul că se poate întâmpla ca pacienții care suferă de prediabet să nu prezinte niciun simptom.

Totodată, persoanele bolnave de diabet trebuie să acorde o atenție deosebită alimentației. În plus, acestea trebuie să își monitorizeze constant nivelul glicemiei.

Îți recomandăm să discuți cu un medic specialist înainte de a adăuga în dietă cele patru ceaiuri care scad nivelul glicemiei despre care îți vorbim în acest articol.

1. Schinduf

Schinduful sau fânul grecesc este o plantă ierboasă originară din Europa și sudul Asiei. Acesta este folosit în bucătăria orientală ca mirodenie.

Schinduful are numeroase utilizări medicinale, ajutând la tratarea mai multor afecțiuni, printre care:

• Gastrită
• Colesterol mărit
• Inflamații în gât
• Afecțiuni hepatice

Datorită conținutului său de cumarină, niacină și trogonelline, schinduful este folosit ca substitut al medicamentelor orale pentru reducerea glicemiei în cazul bolnavilor de diabet care nu sunt dependenți de insulină.

Există multe studii care arată că schinduful îmbunătățește funcțiile periferice ale insulinei. În plus, această plantă reduce nivelul glucidelor absorbite în organism.

Mod de consum

• Bea o cană de ceai de schinduf pe zi, timp de o lună.
• Fă o pauză de o săptămână, apoi repetă tratamentul.

2. Ginseng

Ginsengul denumește mai multe specii de plante din clasa Panax. Acesta crește în sălbăticie în regiunile muntoase din Nepal către Manciuria și din vestul Siberiei către Coreea. Însă, fiind o plantă atât de căutată, este cultivată și în alte țări.

Abilitatea ginsengului de a scădea glicemia se datorează conținutului său de ginsenoside, care joacă un rol important în acest proces.

Mod de consum

• Bea o cană de ceai de ginseng în fiecare zi, timp de trei luni.
• Fă o pauză de o lună.
• După o evaluare medicală, poți reîncepe tratamentul. Nu este recomandat ca acesta să dureze mai mult de 9 luni.

3. Mușețel

Mușețelul este o plantă anuală cunoscută pentru proprietățile sale antispasmodice și digestive. În plus, efectele sale ajută la tratarea mai multor probleme, precum:

• Insomnia
• Durerile reumatice
• Hemoroizii

Pe lângă reglarea glicemiei, ceaiul de mușețel mărește depozitul de glicogen din ficat. În plus, acest remediu protejează pancreasul de stresul oxidativ cauzat de excesul de glucoză.

Mod de consum

•  Bea trei căni de ceai de flori de mușețel în fiecare zi, după mese.

4. Ceai verde

Ceaiul verde este printre cele mai bune ceaiuri care scad nivelul glicemiei. Provenit din planta Camellia sinensis, originară din China, ceaiul verde a devenit extrem de popular pe întreaga planetă. Acesta conține beta-caroten și vitaminele C și E, care îi oferă proprietăți antioxidante.

Eficiența ceaiului verde în reducerea nivelului de zahăr din sânge se datorează conținutului de polizaharide din frunzele sale. Acestea acționează la fel ca insulina.

Mod de consum

• Bea 3 – 5 căni de ceai verde pe zi timp de două luni.
• Nu consuma acest ceai pe stomacul gol.
• După încheierea intervalalului menționat, este necesară o evaluare medicală înainte de continuarea tratamentului.

Indigestia este o problemă digestivă care poate provoca dureri abdominale,balonare, vomă, diaree și o stare generală de rău. Vestea bună este că poți combate indigestia și balonarea cu remedii simple și naturale. Citește în continuare pentru a afla care sunt acestea. 

Aceasta este cauzată de obicei de o masă prea greoaie, dar și de consumul de alcool, de aerul blocat în tractul digestiv și altele. Din fericire, indigestia și balonarea pot fi combătute prin tehnici simple și prin modificarea obiceiurilor alimentare. Află din rândurile de mai jos despre ce este vorba.

Sfaturi pentru a preveni indigestia și balonarea

• Mănâncă încet și fără întrerupere: este important să dedici mesei timpul necesar, să mesteci bine mâncarea și să eviți să înghiți aer între mese. Mâncarea bine mestecată ajută și digestia.
• Evită consumul de băuturi acidulate: dacă ai obiceiul să bei mereu sucuri acidulate sau apă minerală carbogazoasă, ar fi bine să renunți la el. Optează mai degrabă pentru apă plată, apă cu lămâie, sucuri naturale sau ceaiuri.
• Află care sunt legumele care provoacă sensibilitate aparatului tău digestiv: Multe persoane întâmpină probleme atunci când mănâncă anumite legume. Câteva exemple ar fi: conopidă, castravete, dovlecel, ardei și varză. Dacă aceste alimente îți provoacă balonări sau indigestie, este indicat să le consumi cu moderație sau să le înlocuiești cu altceva.
• Află dacă ai intoleranță la lactoză: sensibilitatea la produsele lactate este este o problemă extrem de frecventă. Aceste alimente pot fi greu de digerat, cauzând nu numai balonări, dar și diaree, greață și vomă.
• Elimină din dietă alimentele și mâncărurile bogate în grăsimi: renunță la prăjeli și junk food și la excesul de ouă, unt și uleiuri vegetale.

5 remedii naturale pentru a combate indigestia și balonarea

Dacă suferi de indigestie sau balonare, există câteva remedii care te ajută să le tratezi în mod rapid, natural și economic. Iată care sunt acestea:

Ceai de scorțișoară

Scorțișoara facilitează digestia și reduce crampele abdominale și balonarea. Pentru a prepara un ceai de scorțișoară, nu trebuie decât să adaugi o jumătate de linguriță de scorțișoară măcinată într-o cană cu apă clocotită. Lasă amestecul la infuzat timp de câteva minute. Consumă lichidul încet.

Suc de portocale

Portocalele sunt de mare ajutor după ce ai servit o masă greoaie. Înainte de a consuma alimente grase, mănâncă o portocală sau bea un pahar de suc proaspăt de portocale. Acest fruct mărește cantitatea de acid din stomac și îmbunătățește digestia.

Bicarbonat de sodiu

Indigestia se manifestă prin senzația de apăsare și umflare în zona abdominală. Pentru ameliorarea acestor simptome, bicarbonatul de sodiu este cea mai bună alegere, deoarece combate arsurile gastrice și ajută la eliminarea aerului blocat în aparatul digestiv.

Prepară un antacid natural adăugând o jumătate de linguriță de bicarbonat de sodiu într-o jumătate de pahar cu apă. Dacă dorești, poți adăuga și puțină zeamă de lămâie, apoi bea amestecul imediat.

Ceai de ghimbir

Ghimbirul ajută la stimularea secreției sucurilor digestive și a enzimelor. Acesta contribuie la prevenirea și ameliorarea balonării, crampelor, gazelor și durerii provocate de indigestie, mai ales după o masă greoaie. Pentru a prepara ceaiul, adaugă puțin ghimbir ras într-o cană de apă fierbinte. Lasă-l la infuzat timp de 2-3 minute, apoi bea-l cu încredere.

Ceai de mentă

Menta este foarte eficientă în tratarea simptomelor indigestiei, facilitând procesul digestiv. Adaugă câteva frunze de mentă într-o cană de apă fierbinte. Acoperă vasul și lasă planta la infuzat timp de 10 minute. Bea apoi ceaiul preparat.

Sistemul imunitar al omului este conceput ca un mecanism de apărare, care îi oferă protecţie, acţionând ca o bariereă faţă de bacterii, viruşi, paraziţi şi chiar toxine, astfel încât organismul să nu se îmbolnăvească de boala produsă de aceşti agenţi patogeni. Sistemul imunitar pune bazele sănătăţii şi longevităţii noastre.  Stilul de viaţă modern, stresul, sedentarismul, consumul de toxice, înaintarea în vârstă ne pot afecta imunitatea. Şi totuşi există câteva căi prin care imunitatea noastră poate fi întărită. Le voi descrie pe scurt:

1.Gestionaţi stresul.

Stresul creşte susceptibilitatea faţă de diverse boli. În condiţii de stres se eliberează anumiţi hormoni (catecolamine) cu impact negativ asupra sistemului imunitar, scăzând posibilitatea organismului de a se apăra împotriva bacteriilor şi viruşilor. Împrejurările de acum aduc  anxietate şi îngrijorare, uneori şi panică. Izolarea poate contribui şi ea la creşterea stresului. Pentru a reduce stresul este esenţial să gasim un echilibru între diverse sarcini profesionale şi cele casnice, încercând să fie distribuite echitabil între membrii de familie. Este important să faceţi pauze de relaxare şi să acordaţi  mai mult sprijin celui mai slab şi vulnerabil. Acceptaţi de asemenea că este în regulă să  existe un anumit nivel de temere, de frustrare şi îngrijoarare. Încearcaţi  să menţineţi lucrurile sub control păstrând un nivel de comunicare cu persoane dragi şi prieteni, prin telefon, facebook, WhatApp. Evitaţi să vă calmaţi îngrijorarea prin consum de alcool, prin exces de fumat.  Fiţi conştient de felul în care vă afectează ştirile. Uneori te ajută să ştii ce se întâmplă, dar dacă ştirile din media îţi sporesc anxietatea, nu le urmări prea des sau propune-ţi sa te uiţi doar o dată pe zi la ele. Sau renunţă de tot  şi cere unui apropiat să te ţină la curent cu alertele majore.

2.Dormiţi suficient.

Somnul insuficient scade imunitatea. De aceea, în această perioadă dormiţi atât cât simţiţi nevoia. Dar cel puţin 7-8 ore de somn pe noapte! Cercetările au arătat că persoanele care  dorm mai puţin de 7-8 ore de somn pe noapte sunt mai susceptibile să răcească. Dacă vă simţiţi obosit dormiţi şi pe la prânz, 15-20 de minute, dar nu mai mult, pentru că este posibil să vă  stricaţi somnul de noapte. Aveţi grijă, dacă beţi tot timpul băuturi cofeinizante, e posibil să nu realizaţi cât de obosiţi sunteţi cu adevarat.

Sunt  cercetări au arătat că persoanele care dorm 6 ore pe noapte sau mai puțin au de 4 ori mai mari șanse să prindă  o răceala atunci când sunt expuse virusului, în comparație cu cei care dorm cel puţin 7 ore pe noapte.

3.Consumaţi alimente care stimulează imunitatea.

Mananca o dieta cât mai diversificată, echilibrata, bogata in legume, fructe, cereale integrale. Nu face excese alimentare! Acum avem nevoie mai mult ca oricând de surse de vitamina C, Zinc, Vitamina D,  fibre. Sistemul imunitar poate fi sprijinit prin includerea în meniul de fiecare zi  a alimentelor care îl întăresc cum ar fi: citricile, merele, usturoiul, leurda, ceapa verde, spanacul, urzicile, ceaiul verde, iaurtul si alte lactate fermentate, legume fermentate, oul  (bogat in antioxidante, precum vit. A si D şi în minerale minerale, fier, zinc, seleniu). În principiu orice fructe sau legume verzi sunt benefice.

Sistemul imunitar este reprezentat în principal de  niste „bariere” mecanice și  fiziologice, compuse din piele, mucoase, saliva, sucul gastric, enzimele intestinale şi “bariere”  celulare din sânge și anumite țesuturi.  Se pare ca 70% din functia imunitara se afla in intestin, reprezentată de Microbiom, format dintr- un număr impresionant (trilioane) de micororganisme  benefice, adică  flora intestinală saprofită. Microbiomului sau florei intestinale  îi plac foarte mult fibrele, legumele și alimentele fermentate. Deci  consumaţi  fasole, mazăre, năut, paine integrala, malai, iaurt,  in special chefir, varză murată, castraveti murati.

Zahărul, carnea procesată, uleiurile vegetale și alcoolul tind să fie alimente inflamatorii care slăbesc imunitatea. Aveţi grijă să nu vă îngraşaţi stând acasă! O persoană obeză are imuniteatea mai slabă.

4.Faceţi exerciţii fizice.

Se cunoaşte că cei mai afectaţi de infecţia cu coronavirus sunt persoanele vârstnice. Dar nu este întotdeauna aşa. De exemplu un studiu realizat de Universitatea din Birmingham și King’s College London a constatat că 125 de bicicliști amatori, nefumători cu vârste între 55 și 79 de ani aveau încă sistemele imunitare ale tinerilor.

Pe de altă parte un tânăr sedentar, obez sau care fumează este la un risc mai crescut decât o persoană vârstnică, activă fizic, normoponderală, fără boli cronice.

În condiţiile de izolare este un pic mai greu să faci exerciţii fizice, dar un minim de 15 minute zilnic de gimnastică, de aerobică, de bicicletă de cameră, de gradinărit dacă stai la curte, contribuie  la întărirea imunităţii. Exerciţiul fizic mobilizează creşterea fluxului de sânge  care permite celulelor şi substanţelor din sistemul imunitar să circule liber în organism şi să funcţioneze eficient.

Pe de altă parte nici sportul excesiv şi efortul fizic mare  nu este recomandat. Sunt sportivii de elită care devin foarte susceptibili la infecții, deoarece eforturile prea mari, au la un moment dat, un impact negativ asupra sistemului imunitar”.

Unul dintre numeroasele efecte benefice ale exercițiului este că reduce stresul, contribuind şi în felul acesta la stimularea imunităţii.

5.Evitaţi substanţele toxice.

În primul rând evitaţi alcoolul şi fumatul. Stresul acestor zile combinat cu consumul de alcool  epuizează organismul făcându-l mai vulnerabil la îmbolnăvire. S-a constatat că alcoolul reduce cantitatea de limfocite şi de macroface, factori importanţi ai ai imunitaţăţii.

Fumatul pe de altă parte scade capacitatea de funcţionare a plămânilor. Fumatorii sunt mai sensibili la infectii. In plus, aparatul respirator al fumătorului este continuu agresat din cauza fumului rezultat din arderea tutunului,  prin urmare o persoană fumătoare  poate fi mai grav afectată dacă contactează infecţia cu coronavirus. Mai multe studii printre care unul făcut de o echipa de cercetatori de la Universitatea California au arătat că fumul de ţigară scade imunitatea organismului.

Şi alte toxine pot afecta sistemul imunitar. De exemplu, micotoxinele din mucegai sunt notorii pentru distrugerea imunității. Apa potabilă prea clorurată, pesticidele, naftalina, poluarea aerului și aditivi alimentari.  Evitaţi aditivii alimentari, cum monoglutamat de sodiu prezent în toate semipreparatele şi orientaţi-vă în această perioadă spre mâncarea simplă, preparată în casă.

Sunt mai frecvente la pacienții care “storc” leziunile de acnee și la cei cu forme severe.

Acneea este întâlnită la 90% dintre adolescenti, iar la 15-20% dintre aceștia persistă și la vârsta adultă.

Cicatricile post acneice – clasificare

1. Atrofice

Sunt cele mai frecvente cicatrici post acneice fiind și cel mai dificil de tratat. Au aspectul unor depresiuni sau adâncituri în piele. În funcție de aspectul lor acestea se clasifică, la rândul lor, în:

Icepick: sunt cicatrici cu diametru mic, similare porilor dilatați, cu margini neregulate, localizate cel mai frecvent la nivelul bărbiei, pomeților și frunții. Sunt cele mai frecvente cicatrici post acneice (60-70% din cicatrici).

Boxcar sunt cicatrici cu diametrul mai mare, rotund-ovalare, cu margini regulate, localizate la nivelul obrajilor și frunții. Aspectul lor este similar cu al cicatricilor post varicelă.

Rolling sunt cicatrici mai puțin frecvente (15-20% din cazuri) ce dau aspect vălurit tenului.

. Hipertrofice / keloide

Sunt mai puțin frecvente. Se caracterizează prin leziuni de culoare roz, ferme, ce depășesc planul orizontal al tegumentului (sunt “ieșite în relief”). Sunt mai rar întâlnite la nivelul feței fiind mai frecvente în zona decolteului și toracelui posterior.

3. Hiperpigmentările post inflamatorii (“pete maronii”)

Nu sunt cicatrici propriu-zise, ci rezultate ale procesului de vindecare al leziunilor inflamatorii. Evoluția lor este de lungă durată, persistând săptămâni sau chiar luni. Necesită tratament specific, stabilit de medicul dermatolog.

TRATAMENTUL CICATRICILOR POST ACNEICE:

Tratamenul cicatricilor post acneice este unul complex, personalizat, ce necesită proceduri multiple și perioade de recuperare de până la 7-10 zile. Tratamentul permite recuperarea cicatricilor în proporție de 80-90%.

Din păcate, tratamentul cicatricilor post-acnee nu este unul standard! În funcție de tipul dominant al acestora, medicul dermatolog va stabili o schemă personalizată, cu terapii combinate, efectuate la intervale variabile, ce vor avea ca rezultat ameliorarea progresivă a aspectului cicatricilor, până la dispariția definitivă a acestora!

Tratamentul cicatricilor se va iniția întotdeauna după vindecarea leziunilor active de acnee.

1. Microneedeling medical sau mezoterapia fracționată

Este un tratament rapid și eficient ce stimulează sinteza naturală de colagen la nivelul pielii. Procedura se realizează cu un dispozitiv medical ce utilizează microace ce perforează pielea la adâncimi variabile, la care se adaugă un cocktail de aminoacizi, vitamine și acid hialuronic.

Procedura se poate asocia și cu plasma proaspătă îmbogățită cu trombocite (PRP sau Terapia Vampir) cu rol de stimulare suplimentară a sintezei de colagen și reducere mai rapidă a cicatricilor.

2. Peelingul chimic

Este procedura dermato-cosmetică ce utilizează acizi cu diferite concentrații ce provoacă o arsură chimică controlată la nivelul pielii. În funcție de adâncimea cicatricilor, substanța se poate aplica la nivelul întregii fețe sau strict la nivelul leziunilor, stimulând regenerarea straturilor profunde și, în final, atenuarea până la dispariția totală a cicatricilor.

3. Acidul hialuronic

Presupune injectarea – la nivelul cicatricilor – a unui gel cu proprietăți similare acidului hialuronic natural, cu scopul de umplere al defectului cutanat rezultat în urma vindecării vicioase a cicatricilor post acnee. Procedura este nedureroasă, rapidă, cu rezultate pe termen lung (între 6 luni și 2 ani). Este eficient în special în cazurile de cicatrici severe persistente.

4. Laserul fracțional 

Deși este o metodă de tratament modernă cu rezultate definitive, este, de departe, cea mai agresivă metodă de tratament, recomandată de medici ca ultimă opțiune.

Aceasta acționează prin stimularea colagenului, având ca rezultat final refacerea aspectului pielii și tratarea permanentă a cicatricilor. Mai trebuie reținut că nu poate trata toate tipurile de cicatrici.

Tratamentul este unul agresiv, necesitând o perioadă de recuperare de 10-14 zile. Rezultatele se evaluează la 6 luni de la tratament. În cazul unor rezultate parțiale, tratamentul se poate repeat după 6 luni.

ATENȚIE!!!

De o importanță majoră este alegerea unui medic foarte bun în tratarea acneei și a sechelelor ei.

Această afecțiune și efectele sale presupun o foarte bună experiență medicală în patologie, astfel încât combinarea tipurilor de proceduri, substanțe și alegerea adâncimii de penetrare a pielii să aibă rezultatele scontate.

Studiile de specialitate au arătat că 8 din 10 femei recunosc că nu știu cu certitudine ce tip de ten au.

Tipul de ten se clasifică analizând o serie de factori precum: vârsta, gradul de hidratare al pielii, producția de sebum, agresiunea factorilor de mediu și, nu în ultimul rând, afecțiunile dermatologice asociate (ex. acneea, rozaceea).

Medicul dermatolog îți poate spune cu certitudine tipul de ten pe care îl ai pentru că, suplimentar observației, dispune de aparatura medicală necesară pentru a analiză.

Iată mai jos câteva indicii care să te ajute să identifici cât mai corect ce tip de ten ai.

1. Tip de ten: normal

• Este un ten echilibrat, fără zone uscate sau seboreice.
• Nu prezintă puncte negre sau pori dilatați.
• Culoarea este uniformă, nu se descuamează și nu există senzația de piele care “strânge”
• Calitatea pielii nu este influențată de factorii de mediu (vânt, frig)
• Este un tip de ten rar întâlnit la adulți, fiind mai frecvent întâlnit la copii, înainte de pubertate.

2. Tip de ten: mixt

• Cel mai frecvent tip de ten
• Prezintă zone cu exces de sebum (cel mai frecvent în zona T), combinate cu zone de ten normal sau uscat (de obicei zona obrajilor)
• Prezintă pori dilatați, puncte negre și seboree în zona frunții, nasului și bărbiei
• Produsele de îngrijire trebuie adaptate caracteristicilor fiecărei zone

3. Tip de ten: gras

• Este întâlnit la adolescenți și la adulții tineri
• Este influențat de factori hormonali (pubertate sau dezechilibre hormonale), de stres și de factorii de mediu (de ex.: umiditate excesivă)
• Predispune la dezvoltarea acneei
• Tenul este lucios, uleios la 2-3 ore de la curățare
• Ten “încărcat”, neuniform
• Porii sunt dilatați, numeroase puncte negre
• Ridurile sunt puțin vizibile

4. Tip de ten: uscat

• Tenul este mat, se descuamează, având o textură abrazivă
• Pielea este lipsită de elasticitate
• Eritemul (roșeața) este frecvent asociată, în special la nivelul obrajilor
• Porii dilatați sunt absenți
• Ridurile de expresie sunt accentuate

5. Tip de ten: sensibil

• Este un ten delicat, ce necesită îngrijire specială
• Uscăciune importantă
• Roșeață și senzație de arsură
• Senzație de mâncărime
• Tenul sensibil reacționează imediat la aplicarea oricărui tip de produs
• Pacientții cu ten sensibil trebuie să evite factorii ce favorizează apariția simptomelor cutanate (factori de mediu, anumite produse de îngrijire).

O rutină adecvată, cu utilizarea unor produse adaptate fiecărui tip de ten, mențin tenul sănătos și întârzie aparția semnelor de îmbătrânire cu câțiva ani.